sigla EvZ
Jaf la Sarmizegetusa
Joi, 25 Noiembrie 1999


O comoara de 27.000 de monede din aur a parasit clandestin Romania
Jaf la Sarmizegetusa
Cetatile dacice din Muntii Orastiei sint locuri unde, de-a lungul timpului, s-au creat istorii si legende. De citiva ani incoace insa, aceasta a devenit o adevarata zona de conflict, un loc in care aurul ascuns acum aproape 2000 de ani de catre daci a devenit obiect de trafic. In rindurile urmatoare vom prezenta cum, prin actiunea unor retele de traficanti, inestimabile valori istorice sint smulse patrimoniului national, ajungind marfa de contrabanda.

Incognito la cetatile dacice
Auzind despre povestile cu cautatorii de comori din zona cetatilor dacice, am pornit-o intr-acolo pentru a ne convinge cu ochii nostri despre adevarul care sta in spatele lor. La Orastie am ajuns vineri dupa-amiaza, 19 noiembrie, cu o Dacie a Ocolului Silvic. Soferul ne-a intrebat ce anume cautam in zona, mai ales ca afara vremea se inrautatea. I-am spus ca sintem profesori-suplinitori la o scoala din Brasov si ca vrem sa inspectam putin zona cetatilor dacice din Muntii Orastiei, in ideea de a veni, la vara, cu elevii din cercul de turism. Imediat, soferul a inceput sa ne prezinte frumusetea iesita din comun a peisajului, amintind in treacat si ca in ultimul timp, ca urmare a unor sapaturi arheologice, au aparut gropi, in care exista pericolul sa cazi. La Ocolul Silvic am asteptat aproximativ patru ore in biroul domnului Alionescu, care ne-a indemnat sa luam un autobuz pina la Costesti. Inainte de a pleca, o doamna foarte vorbareata ne-a avertizat ca s-ar putea sa avem probleme, daca mergem la Sarmizegetusa, cu politisti si jandarmii care misuna pe linga cetate. Ne-am prefacut uimiti si asa am aflat ca in munti se fac sapaturi clandestine, cautindu-se aur. "Se vede, dom'le, care a gasit aur si care nu. Galeti intregi de monede si statuete de o palma, din aur, se scot. E destul sa te uiti ce case si-au facut", ne-a spus femeia cea grijulie. In final, Mosu, un lucrator silvic, ne-a dus pina la Costesti, unde am innoptat la cabana Ocolului Silvic. A doua zi dimineata, pe la 5.30, am plecat spre cetate. Dupa un mars, prin zapada, de aproximativ cinci ore, am ajuns la cetatea de scaun a dacilor. Pustiu. Doar patru lucratori, un camion si un utilaj tulburau linistea muntelui. Cetatea se afla intr-o stare deplorabila. Blocuri de fier-beton puse alaturi de anticele sanctuare. Surpari de teren. Am incercat sa gasim locul numit Caprareata, unde se gasesc o multime de gropi lasate in urma de cei care cauta aur.

Cautatori de comori imbogatiti peste noapte
La o cabana aflata in apropiere si pe care era inscriptionat UNESCO, am stat de vorba cu muncitorii, care ne-au indemnat sa mergem la Timpu, un mic santier forestier de pe celalalt versant, la doamna Sinziana, care "musai sa stie mai multe despre aur, ca doar sta de patruzeci de ani pe aci". Dupa o coborire de o ora pe o panta foarte abrupta, fara nici un fir calauzitor, am ajuns la Timpu. Ca majoritatea oamenilor intilniti pina atunci, si doamna Sinziana s-a dovedit a fi foarte reticenta. Dar cind i-am spus ca ne-a oprit un civil, insotit de niste jandarmi, care ne-a legitimat si ne-a intrebat ce anume cautam in munti, Sinziana ne-a spus: "Pai, ma baieti, inseamna ca aia or crezut ca umblati dupa aur. Amu de cind misuna multime de straini p-aci, nu-i de mirare!". Seara, in jurul orei opt, am ajuns la cabana de unde am plecat. Am indrugat aceeasi poveste cu jandarmii si cabanierului, si unui sofer de camion, care nu s-au aratat deloc uimiti de peripetiile noastre. "Dom'le, nu numai politia si jandarmii umbla pe aci. Vezi sereistii de la o posta. Cum de ce? Se scoate la aur de nici in vis nu vezi. Pai, unu pina amu citeva luni, fuma numa' chistoace de LM si umbla intr-o salopeta de vai s-amar. Iar amu, are un Jeep cu faruri deasupra si o casa ca-n filme, dom'le". Tot ei ne-au dezvaluit si modul de operare. Cautatorii de comori merg in timpul zilei, avind cu ei detectoare de metale foarte performante, cu ajutorul carora marcheaza exact locul unde vor face sapaturile, sapaturi care au loc in timpul noptii.

Basarabeanul Vartic
Dincolo de senzatia clara pe care ti-o lasa chiar si vizita, ca simplu turist, ca lucrurile nu sint deloc curate in zona cetatilor dacice, exista indicii cit se poate de concrete despre jaful care are loc sub nasul autoritatilor nepasatoare. Un personaj extrem de controversat care apare adesea in povestile cu cautatori de comori este fizicianul Andrei Vartic, din Republica Moldova. Acesta si-a facut aparitia in zona cetatilor dacice din Muntii Orastiei la inceputul anului 1990. La acea data, basarabeanul avea in spate o cariera foarte zbuciumata, el lucrind, potrivit propriilor declaratii, chiar si ca zidar in Siberia, in perioada 1971-1977. In 1990, Vartic a ajuns deputat in Parlamentul Republicii Moldova si, ulterior, a infiintat la Chisinau Institutul Civilizatiei Dace. In calitate de sef al acestui institut, Vartic a descins in ultimii zece ani de cel putin sase ori pe an in zona cetatilor dacice Sarmizegetusa Regia, Blidaru si Costesti. Inarmat cu detectoare de metale, lap-topuri si aparatura performanta, Vartic a descoperit de-a lungul anilor vestigii arheologice foarte importante. De asemenea, in acesti ani, intre Vartic si anumite persoane din zona s-au stabilit relatii foarte strinse. Astfel, Vartic s-a imprietenit cu lucratorul silvic Adi Stoicoi, cu brigadierul silvic Vasile Bodea si cu seful de post de la Orastioara, Sandel Gogan, personaje care, se va vedea, sint banuite ca n-ar fi straine de comertul cu obiecte de patrimoniu.

Sprijinit de Ion Iliescu
Insa nu numai aceste persoane l-au ajutat pe Vartic sa-si faca sapaturile, printre sustinatorii sai numarindu-se (dupa cum afirma singur) si fostul presedinte Ion Iliescu care l-a sprijinit sa obtina fonduri de la Ministerul Cercetarii si Tehnologiei. "Iliescu a vorbit la Academie despre mine. Fiind inginer, el si sotia sa m-au chemat la ICECHIM si asa am pornit cercetarea", spune Vartic. Astfel blindat, basarabeanul a scos la suprafata din cetatile dacice un numar impresionant de ramasite ale civilizatiei dace. Vestigii care insa, desi reprezinta in mod cert valori de patrimoniu, au ajuns in Republica Moldova, si chiar la Moscova, deoarece Vartic a motivat inexistenta mijloacelor de cercetare in Romania. Intrebarea este, cum a fost posibil ca relicvele, frinturi din istoria noastra, sa paraseasca tara? Politia, SRI-ul ce au pazit? Insa despre cit de mult ii pasa lui Andrei Vartic de autoritatile romane reiese limpede dintr-un fragment al cartii sale "Drumul spre Kogaionon" (Editura Basarabia, 1998, pagina 40). "Noi culegem (e simbata, 25 octombrie, ora 15 si citeva minute) ceramica dacica cum ai culege pietricele dintr-un riu de munte si nimeni, nici macar arheologii de la Cluj si Deva, nici politia, nici, SRI-ul, nici chiar morala noastra cea ortodoxa si crestina, nu ne pot interzice lucrul acesta... Ce sa faca cu ceramica asta Romania, daca si-n marea asezare de pe Dealul Muncelului ea zace cu tonele, necercetata?", scrie Vartic in aceasta carte, in care isi deapana amintiri din Muntii Orastiei. Printre amintirile lui Vartic un loc de seama este ocupat de vizita pe care au facut-o, la invitatia sa, in zona Orastiei, ambasadorul moldovean Tudor Pantiru si colonelul de politie Nicolae Mereuta din Republica Moldova, vizita care atesta importanta pe care aceste personalitati din Republica Moldova o acorda cetatilor dacice. In afara de basarabeni, Vartic i-a intovarasit la cetate si pe senatorul PNL Boiangiu, pe generalul Spiroiu si pe gen. Dragomir, fostul sef al Directiei de Topografie a Armatei Romane.

Vartic, acuzat ca face braconaj arheologic
Vartic sustine ca, desi a cercetat zona cu aparatura ultraperformanta, l-a ferit Dumnezeu sa gaseasca aur. Insa nu este strain de existenta unui adevarat trafic cu monede dacice, dar pe care il fac altii. "Zeci de mii de monede s-au scos anul acesta", declara Vartic, adaugind ca fostii sai parteneri sint cei care au scos aurul. "Adi Stoicoi a lucrat cu mine opt ani. Este o calauza foarte buna. Dar, stiti, era un baiat amarit, avea o cabanuta vai si-amar, iar acuma s-a capatuit peste noapte. Iar Gogan, seful de post de la Orastie m-a urmarit odata pe munte fiindca i-am deranjat o echipa de cautatori de aur", ne-a spus Vartic. El sustine ca anul acesta s-au scos 27.000 de monede Lysimah din aur care au fost duse in Franta. Existenta acestei filiere de trafic cu vestigii dacice ne-a fost confirmata si de directoarea Muzeului de Istorie din Deva, Adriana Rusu Pescaru. Directoarea cunoaste si ea faptul ca in primavara acestui an un important tezaur a fost scos din zona satului Costesti, in locul numit Ciocul Rosu. Doamna Rusu Pescaru spune ca, potrivit informatiilor pe care le detine, o parte din denarii scosi de aici au fost vinduti in Franta de catre un anume Alionescu din Valea Rea care s-a stabilit in Franta, iar cealalta parte a fost impartita intre Bodea, Gavriloiu, Stoicoi, Stanila, Copsinaru si altii. De asemenea, directoarea sustine ca intre Stoicoi, generalul Dragomir, fostul sef al Directiei de Topografie a Armatei Romane, in prezent profesor la catedra de geografie din Sibiu, academicianul Rudeanu si academicianul Zugravescu exista legaturi foarte strinse. Despre Adi Stoicoi a auzit ca primeste lunar sume de bani pentru a furniza informatii despre tot ce misca in zona. Doamna Pescaru ne-a spus si ca cei enumerati anterior au facut sapaturi in zona si ca acestia ar fi adevaratii cautatori de aur. Mai mult, directoarea sustine ca a informat Serviciul Roman de Informatii inca din 1996 despre traficul cu moneda antica din Muntii Orastiei. "Am dat toate materialele la contrainformatii si SRI. L-am informat pe col. Voicu, care raspundea de patrimoniu si am primit asigurari ca se vor lua masuri, dar nu s-a facut nimic. Le-am scris ca Vartic si alti compatrioti au facut, in 1996, mai multe deplasari in zona cu o lada Niva rosie al carei numar nu a fost retinut", ne-a declarat directoarea Rusu Pescaru. "Din discutiile avute cu Vartic am retinut ca se afla in "gratiile" presedintelui Romaniei (n.n.- Ion Iliescu). In 1997, a efectuat (n.n.- Vartic) braconaj arheologic, unele din aceste interventii ducind la distrugerea unor obiective din situri arheologice", se specifica in memoriul trimis institutiilor abilitate sa ancheteze acest caz. In acelasi memoriu se spune ca, pe data de 1 mai 1999 (chiar in perioada cind a fost scos tezaurul) "in zona taberei de la Costesti s-a deplasat o Lada Niva de culoare verde, cu numarul de inmatriculare RM-3-TKJ si un Peugeot, cu numarul HD-03-TIY si ca Lada avea urme de noroi pe ea". Intr-un alt raport inaintat SRI si politiei, directoarea Muzeului de Istorie Deva spune ca din reteaua de cautatori de comori din zona ar face parte si un anume Eugen din cadrul SRI Deva. Directoarea Muzeului de Istorie din Deva nu este singura care vorbeste de "braconierul" Vartic. Intr-o nota trimisa, in martie 1998, Muzeului Deva de catre Muzeul de Arta Populara din Orastie se specifica faptul ca: "Marian Trufas face si el sapaturi ilegale si ofera obiectele de patrimoniu gasite lui Vartic care le instraineaza ducindu-le la Chisinau. Ca urmare a activitatii desfasurate de respectiva «echipa» au fost realizate sapaturi in punctele arheologice: Colnic, Golu, Glajerie si au fost sustrase elementele de aductiune din zona Dealu' lui Cocos-Gradistea de Munte". Pe de alta parte, Vartic contraataca si sustine ca de fapt directoarea muzeului este implicata in masinatiile care se fac pe plan local si ca gen. Dragomir ar fi surprins-o o data cu monede de aur nedeclarate.

Muntii Orastiei, un fel de safari pentru cautatorii de comori
Reprezentanti ai Ministerului Culturii confirma varianta directoarei Muzeului de Istorie din Deva si declara ca Vartic este un braconier arheologic si nu are nici un drept sa faca cercetari in siturile din zona Orastiei. Mai mult, ei spun ca Institutul Civilizatiei Dace din Chisinau este un institut-fantoma. Foarte ciudat este faptul ca reprezentantii Ministerului Culturii, care se ocupa de sectiunea arheologie, nu stiau nimic despre tezaurul descoperit in Muntii Orastiei in primavara. In acest context trebuie spus faptul ca in luna septembrie a acestui an, o comisie de cercetatori de la minister si din UNESCO a dat nas in nas cu gen. Dragomir si echipa sa pe cararile cetatii dacice Sarmizegetusa Regia. Cea mai buna dovada ca situatia creata in zona cetatilor dacice a scapat de sub controlul de autoritati este prezenta pe Internet a unei pagini care face reclama Sarmizegetusei ca un adevarat paradis al cautatorilor de comori, accesibil strainilor din toata lumea, dar mai ales celor din Statele Unite ale Americii. Astfel, pe Internet, la adresa www.globaldiscovery.com exista o pagina care face reclama expeditiilor arheologice pentru descoperirea comorilor dacice. Practic, contra sumei de 3.500 de dolari, o agentie "turistica" ofera oricarui doritor o calatorie, in perioada 6-20 mai, in Muntii Orastiei unde, cu ajutorul detectoarelor de metal, ar putea descoperi aurul ingropat de daci. Cu toate ca si acest ultim aspect (ca si cele semnalate de directoarea Rusu Pescaru in memoriile inaintate institutiilor statului) este cunoscut de SRI, pina acum nu a fost luata nici o masura pentru stopare jefuirii patrimoniului national din zona cetatilor dacice. De ce?