PREFAȚĂ

Are nevoie o lucrare cu destinația și de dimensiunile celei de față de o prefață? La o primă apreciere, s-ar părea că nu. Chiar dacă n-am merge atît de departe ca Goethe, care, considerînd că „autorii și publicul sînt despărțiți printr-o prăpastie enormă”, admitea inutilitatea absolută a prefețelor „căci cu cît vrei să-ți lămurești mai bine intenția cu atît dai naștere la mai multe confuzii”, caracterul popularizator și volumul redus al broșurii prezente par a face superflue precizările de poziție și sublinierile de limitări care se cer, în principiu, exprimate într-o prefață.

Dacă, totuși, autorul ține să înceapă dialogul cu cititorul în cadrul unei prefețe, este pentru că, socotind că există oarecare șanse ca ea să fie citită, vrea să-i încredințeze un... mesaj propriu, ce nu-și găsește locul în expunerea altor mesaje, acelea ale Pămîntului, care constituie obiectul prezentării din paginile următoare. Mesajul conține, pe de-o parte, o informație privind modul în care s-a ajuns la scrierea și publicarea acestei lucrări și semnificația pe care autorul i-o atribuie și, pe de alta, o justificare a titlului ei și a stilului adoptat pentru prezentarea problemelor tratate.

Scrierea de față a rezultat din interferența preocupărilor Editurii Științifice de a cuprinde în sfera activității sale aspecte cît mai actuale ale cercetărilor și realizărilor din domeniul științelor Pămîntului cu intenția mai veche a autorului de a face cunoscute unui public larg principalele probleme de interes general și cu prelungiri pe plan social-cultural ale unei științe, în același timp vechi și noi, asupra conținutului și poziției căreia ideile nu sînt clare nici chiar pentru unii care lucrează în domeniul geoștiințelor: geofizica.

Evident, dată fiind anvergura lor, este greu ca amintitele preocupări ale editurii să-și poată găsi materializarea completă în cadrul unei singure cărți, de volumul celei de față. Plecînd de la recunoașterea faptului că ele s-ar putea încorpora, fără distorsionări care să le facă să nu corespundă scopului urmărit, doar în mai multe asemenea scrieri, dedicate diverselor activități desfășurate pentru cunoașterea planetei noastre, autorul acestei cărți s-a gîndit la o suită de lucrări de largă informare științifică. În concepția sa, acestea ar urma să prezinte Pămîntul, actualitatea vie a geoștiințelor în imagini cît mai conforme desfășurărilor reale, dar într-o formă garantîndu-le accesibilitatea. În eventualitatea că interesul publicului și preocupările editurii s-ar dovedi convergente cu gîndul autorului, lucrarea prezentă ar putea să apară ca „deschizătoare de drum” în dialogul dintre „Noi și Pămînt”. Fără o structurare rigidă, cartea este destinată să satisfacă simultan publicul, editura și pe autorul care s-a gîndit la ea, prin elementele ei constitutive.

Această poziție potențială a lucrării de față îi impune obligația de a face o prezentare generală a mijloacelor moderne de investigație din domeniul geoștiințelor. Cum aceste mijloace sînt, în esență, cele geofizice — inițial fizico-matematice, ele au devenit geofizice prin obiectul căruia i-au fost aplicate —, se întîmplă că, ipso facto, rolul broșurii de față corespunde și intenției amintite mai sus, a autorului. În felul acesta, semnificația lucrării este pusă clar în lumină: ea urmează să servească simultan ca introducere și ca prezentare de ansamblu pentru aproape întregul domeniu al eventualei serii, destinată să asigure condițiile de cunoaștere a cadrului conceptual și a mijloacelor moderne de cercetare a structurii și fenomenologiei Pămîntului, de la interiorul profund cercetat prin intermediul undelor seismice pînă la limitele exterioare ale magnetosferei, sondate geomagnetic. Extinderea și la alte discipline care studiază Pămîntul a unora dintre considerațiile ce se vor impune în această perspectivă geofizică nu se va putea face prin simplă extrapolare, fără adaptare, dar va fi ușurată de o împrejurare cu totul semnificativă din punctul de vedere care ne interesează acum: problemele de mare actualitate care preocupă pe cercetătorii celor mai variate domenii ale științelor Pămîntului sînt legate, nu numai la scară planetară ci chiar sub aspecte locale, de concepții fundamentate și elaborate în context geofizic. Nu afirma, recent, un stratigraf-paleontolog că „s-a născut o nouă geologie bazată pe geofizică?”

Titlul broșurii, care poate părea curios la prima vedere, își are justificarea în faptul că, spre deosebire de alte mijloace de cercetare utilizate în geoștiințe, metodele geofizice nu se aplică direct obiectului de cercetare propriu-zis, ci unor efecte ale lui, reprezentînd autentice mesaje trimise de acesta, fie de la sine, fie la solicitarea cercetătorului. Asemenea mesaje, cum sînt, de exemplu, deformările cîmpului magnetic terestru legate de unele particularități ale structurii subsolului, undele seismice provenind din focarele cutremurelor de pămînt sau radiațiile emise de formațiuni radioactive ale crustei terestre, au un conținut informațional bogat dar ascuns. El poate fi pus în evidență numai în cadrul unor operațiuni complexe de prelucrare a datelor de observație, care reprezintă forme de detectare a lor, comparabile cu transpunerea în termeni general inteligibili a unui mesaj cifrat. De aici rezultă titlul broșurii de față, care urmărește să prezinte cititorului principalele mesaje ale Pămîntului, modul în care se face descifrarea lor în prezent și informațiile ale căror purtătoare sînt.

Accentul pus chiar în titlu pe actualitatea descifrărilor ce urmează a fi înfățișate pare a fi în contradicție cu un anumit aspect al modului de prezentare adoptat. Într-adevăr, utilizarea, fie ca motto pentru diversele părți ale scrierii, fie ca puncte de sprijin în text, a unor citate, de natură preponderent literară, din opera unor scriitori sau, în general, oameni de artă și cultură, nu numai de azi ci și din trecutul nu foarte apropiat nu este de natură să susțină caracterul de actualitate atribuit descifrărilor de mesaje cu care sînt puse în legătură. Lăsînd, însă, la o parte faptul că, fără a fi recente, cele mai multe dintre ele rămîn, totuși, actuale, aceste citate pot îndeplini, în opinia autorului, importanta dublă misiune de a formula lapidar dar elocvent și sugestiv idei utile pentru contextul în care apar și de a contura o imagine vie, chiar dacă ea rămîne uneori schematică, a generalității interesului prezentat de ideile respective pentru orice om care gîndește.

Cititorului, avizat sau neavizat, interesat de conținutul broșurii de față, nu-i poate rămîne indiferentă împrejurarea că variate aspecte ale problemelor abordate în ea au atras și atenția unor oameni care au fost departe de a fi specialiști. Preocupări legate de structura și dinamica crustei terestre sau reflexii asupra interiorului Globului au ajuns la expresie literară în scrieri ale lui Lucian Blaga, George Călinescu sau I.L. Caragiale, Walt Whitman s-a entuziasmat pentru tainele ascunse de Pămînt, Blasco Ibañez a avut intuiția a ceea ce azi numim „tectonica plăcilor” și a rolului oceanelor în viața planetei noastre, Tudor Arghezi și Marin Sorescu au găsit prilej de meditație sau imagini artistice în unele manifestări geodinamice, Mihail Sadoveanu reușește acoperirea perfectă a adevărului științific cu descrierea literară în prezentarea unui cutremur de pămînt, Tolstoi a gîndit în context literar asupra formulării legii gravitației universale, care a reținut și atenția lui Voltaire și a fost ilustrată cu imagini plastice de Longfellow, fapte încadrate astăzi în ceea ce se cheamă izostazie au constituit preocupări pentru Leonardo da Vinci, informații legate de concepții din trecut asupra magnetismului terestru sau de aplicații ale lui au avut ecouri în operele lui Dante și Rabelais, iar în teatrul lui Shakespeare s-a găsit loc pentru încadrarea literară a modului în care se înțelegea în epoca elisabetană mecanismul de producere al undelor seismice.

Înșirarea aceasta, deja lungă, s-ar putea continua. Continuarea nu este, însă, necesară căci simplele menționări de mai sus, limitate la cîteva cazuri — dintre care unele vor fi reluate în paginile ce urmează —, ilustrează convingător pentru cititorul luminat dar nespecialist interesul cunoașterii și înțelegerii principalelor probleme ale anatomiei și fiziologiei planetei noastre. Ele nu sînt dintre cele mai puțin importante ale contemporaneității căci privesc însuși cadrul care asigură omenirii viața și desfășurarea activității. Ilustrarea este convingătoare atît prin cazul scriitorilor și umaniștilor din trecut, care, prin prezența în opera lor a ecourilor științifice trezite de probleme ale geoștiințelor, scot în relief semnificația enciclopedismului vremii lor, cît și prin acela al literaților de azi, a căror permeabilitate la esoterismul acestor științe se înscrie în tendința actuală, tot mai marcată, de integrare nu numai multidisciplinară ci chiar larg culturală a specialităților restrînse.

În cadrul cuprinzător al acestor vederi, autorul scrierii de față își exprimă speranța că, prin conținut ca și prin forma de prezentare, ea va putea reține atenția unui public larg, dornic să nu stea departe de preocupările majore ale epocii sale, și-i va suscita interesul și pentru informațiile mai bogate pe care sînt destinate să le aducă broșurile ce vor urma în seria inaugurată acum. Mai mult decît atît: fără a se face vinovat de o prezumție nejustificată, autorul se simte îndreptățit să creadă că nu este exclus ca și unii specialiști, cu preocupări mai mult sau mai puțin directe în domeniul științelor Pămîntului, să găsească oarecare interes într-o lucrare care, dacă nu le aduce informații cu totul necunoscute, le-ar putea oferi, totuși, puncte de vedere noi și prilejuri de reflexie asupra unor probleme ce le sînt eventual familiare. Și-apoi, este recomandabil ca, cel puțin din cînd în cînd, să ne oprim pentru a mai vedea și pădurea, ai cărei copaci ne împiedică adesea, cînd le acordăm prea multă atenție, să o contemplăm în perspectiva largă a ansamblului. Autorul însuși a constatat, cu ocazia scrierii acestei broșuri, atît utilitatea cît și plăcerea unei asemenea experiențe.

Putînd fi, în principiu, folositoare și agreabilă ambelor categorii de cititori menționate mai sus, expunerea celor cîteva „mesaje ale Pămîntului în descifrări actuale”, care constituie obiectul lucrării de față, va putea aduce servicii chiar și geoștiințelor, cîștigîndu-le prietenii printre oamenii de cultură ținuți departe de ele de esoterismul unor prezentări cifrate — adeseori dar nu totdeauna — prin forța lucrurilor. Aspirînd să servească, în ciuda modestiei dimensiunilor și cuprinsului ei, și interesele publicului și pe acelea ale științelor Pămîntului, în primul rînd, desigur, ale geofizicii, care merită să aibă cît mai mulți prieteni atît printre nespecialiști, cît și pentru specialiștii altor geoștiințe, această primă broșură dintr-o suită proiectată într-o perspectivă mai largă speră să contribuie, în măsura redusă compatibilă cu caracterul ei, și la achitarea unei datorii față de planeta noastră, care ne suportă și ne asigură condițiile de viață. Este vorba de datoria de a avea o cît mai bună cunoaștere și înțelegere a structurii și dinamicii Pămîntului, în vederea formării unei concepții corecte despre lume, a unei mai judicioase utilizări a resurselor oferite de Pămînt omului și a unei mai înțelepte comportări a acestuia față de ceea ce astăzi se desemnează preferențial prin termenul de „mediu ambiant”, în special cînd se fac referiri la atitudini lipsite de cumințenie față de Pămîntul considerat — în ansamblu sau în părți ale sale — ca mediu ambiant al omului.

Formula „Noi și Pămîntul”, utilizată pentru a denumi suita de lucrări pe care o inaugurează cartea de față, este împrumutată de la Lucian Blaga, în a cărui operă ea apare de două ori, servind la reperarea unei poezii și a unui aforism. Ea constituie un întreg program. Realizarea lui va însemna, la scara modestei întreprinderi pe care o schițează, și îndeplinirea unei obligații, îndreptarea unei greșeli, chiar expierea unei crime, după cuvintele lui Caius Plinius Secundus. Căci, spunea acesta acum două mii de ani, după ce enumera blestemățiile de care se fac vinovați oamenii față de „mama Terra”, care le dă totul, „printre crimele ingratitudinii aș vrea să număr și pe aceea că noi încă nu sîntem familiarizați cum ar trebui cu natura Pămîntului”.

Autorul adresează cititorului o cordială invitație de a participa la încercarea de realizare a unei asemenea familiarizări, pe care o reprezintă scrierea de față.